Intrebarea de azi - 01.04.2009

 
Ce este Marea Iubire a vietii noastre umane?
 
 
In viata fiecarui uman din dualitate care merge spre ascensiune mai devreme sau mai tarziu, la un moment dat vine o mare dragoste fata de un alt uman, un alt inger uman, divin, magnific si superb. Este vorba despre acea ”mare dragoste a vietii”, care este atat de frumosa, atat de profunda incat ne deschide inima foarte tare si experimentam, ne readucem aminte de iubire si cat de minunata poate fi.

Unii poate isi aleg sa experimenteze de mai multe ori acest sentiment adanc si frumos, dar de obicei exista numai un singur moment de acest gen, foarte profund. Iar aici este punctul in care vine alegerea.

In foarte multe vieti am experimentat aceasta, sa ne indragostim de un alt inger uman si sa amanam procesul de ascensiune pentru ca era atat de superb, atat de frumos, chiar daca erau urcusuri si coborasuri, uneori poate chiar certuri mari, dar chiar si asa am ales ca vrem sa experiemntam aceasta, impreuna cu acel inger uman. Poate de dragul experientei, poate pentru a invata ceva foarte valoros – chiar nu conteaza. Chiar si aceasta a contribuit la cine suntem noi acum si unde am ajuns.

Dar in aceasta ultima viata, cea in care cei mai multi dintre noi ne aflam acum, a trebuit sa facem o alta alegere fata de trecut. Sa alegem calea divinitatii noastre, chiar daca a insemnat sa dam drumul acelei fiinte foarte dragi si care, pentru unii, ar fi insemnat aproape totul.

Este vorba despre a face o alegere intre a continua sa fim umani si a fi divini, a fi constienti de potentialul nostru pe deplin, de a lua responsabilitatea ca noi si numai noi suntem Creatorii deplini ai vietii noastre.

Acea ”mare dragoste” ne-a ajutat sa ne deschidem foarte mult, dar pana la un moment dat pentru ca tot facea parte din dualitate, avea implementat in adancul ei conflictul si potentialul de a nu continua mai departe de un anumit punct. Se poate spune ca e un acord ditructiv la nivel de suflet intre cei doi, un fel de karma, ceva ce trebuie sa se intample in diferite feluri, dar tot trebuie sa se intample la un moment dat pentru noi.

Prin a da drumul acelei persoane, noi alegem potentialul de a ne cunoaste pe noi, de a realiza ca noi ne creem totul in fiecare clipa, dar mai presus de aceasta, ne oferim potentialul de a descoperi iubirea neconditionata.

Acea iubire care poate curge din noi cel putin pentru acel inger uman, indiferent de ce face si a-i onora orice alegere. Stiu ca doare, dar nu putem descoperi aceasta iubire divina atata timp cat exista iubirea din dualitate, in care se afla inoculate posesivitatea, gelozia, conflictul, potentialul distrugerii. In cantitati poate infime, dar tot exista acolo si aceasta limiteaza enorm potentialul de a fi impliniti in noi insine, fara a depinde de cineva.

Noi suntem ingeri divini in forma umana si suntem plini prin natura noastra, suntem completi si magnifici! Noi nu avem cum sa fim impliniti prin altcineva decat pana la un anumit punct, cand suntem gata sa mergem mai departe, cand alegem sa realizam ca si noi suntem Dumnezei de asemenea, cand alegem sa devenim constienti in totalitate de noi si cine suntem cu adevarat.

Acum, aceasta despartire, acest ”a da drumul” acelui cineva care inseamna aproape totul este dificil! Nu are cum sa nu fie! Este atat de minunat incat parte mare din noi nu vrea sa dea drumul. Dar exista acea parte adanca a inimii noastre care stie si vede potentialul care urmeaza dupa aceasta. Poate nu va urma chiar foarte repede, dar urmeaza! Este parte din procesul natural de ascensiune, de a ne trezi si a ne vedea pe noi insine! Exact ceea ce suntem noi cu adevarat.

Si noi decidem daca vom da curs acelei dorinte adanci care este totusi incojurata, fiind in drama, de o oarecare suferinta, amplificata enorm de atasament, de iubirea dualista pentru acea persoana si de toate aminirile frumoase traite impreuna.

Putem alege ca nu acum este momentul, putem alege orice potential, dar mai devreme sau mai tarziu se va intoarce si mai puternica pentru ca asculta chemarea inimii noastre, a divinitatii noastre, de a ascensiona si de a vedea cine suntem noi cu adevarat, suverani, completi in noi insine si plini de iubire neconditionata, compasiune si libertate totala.

Aceasta eliberare isi spune cuvantul. Este si normal! Suntem si umani, pe langa a fi ingeri. Este normal pentru ca asta este tot ce stim noi in acest moment. Tot ce am facut ne-a adus acum in acest moment! Stiu ca suna ciudat, ca un moment de ascensiune sa para a fi atata suferinta.

Dar treceti dincolo de aceasta! Simtiti iubirea din spatele alegerii de a da drumul. Simtiti libertatea pe care o oferiti mai ales voua dar si celeilalte persoane! Nimic nu se pierde! Poate ca drumul fizic s-a terminat, cel putin pentru o perioada. La nivel de divin, la nivelul in care toti suntem egali si in care exista iubire neconditionata si compasiune totala, nimic nu e gresit, nimic nu este gresit! Si la un moment dat, acea persoana va reveni in viata noastra dar in alt mod.

Poate nu ca iubit/iubita, dar va veni intr-un fel total diferit pentru ca noi devenim maestrii ai iubirii, maestrii ai echilibrului si simtim, si vedem despre ce este vorba in fiecare clipa, in fiecare moment divin si nu mai avem de ce sa alegem vechile cai, vechile drumuri ale dramei si suferintei, dar putem fi invatatori pentru toti cei care aleg aceasta si putem impartasi mai departe toate experientele noastre, unde am ajuns si cum am ajuns acolo. Putem sa usuram tranzitia celor care nu mai vor sa sufere, asa cum am facut noi, pentru ca ei vor sa ascensioneze usor, ei aleg calea usoara si mult mai rapida.

Acum vreau sa vorbim putin despre aceasta suferinta. In momentul despartirii fizice si energetice, acea suferinta se ascunde. Noi o ascundem atat de adanc pentru ca e mult prea mult pentru noi la acel moment. Dupa o perioada de suferinta, incet, incet ajungem la un echilibru in noi si credem ca totul este bine, totul este rezolvat. Si este! Dar numai pentru acum!

Si lucram la noi, si ajungem departe cu noi si suntem fericiti. Dar vine momentul in care trebuie sa va uitati in adancul inimii noastre. Acolo unde nimic nu se poate ascunde, oricat de mult ar vrea. Si acolo vom gasi aceasta suferinta, chiar destul de mare, ascunsa, amortita.

Iar cand noi, cu toata iubirea si compasiunea, ii spunem ca nu ne mai serveste, ca nu mai avem nevoie de ea, vrem sa o eliberam, o trezim! Si incepe sa se manifeste. Nu ca atunci cand am dat drumul, dar la un alt nivel, mai adanc! Nu neaparat mai dureros, dar mai adanc. Pentru ca astfel ajungem la intelegerea ei, astfel ajugem sa o iubim si sa o acceptam exact asa cum este ea si sa o eliberam.

Acum noi putem sa-i dam drumul pentru a fi liberi cu adevarat! Acum putem sa facem inima noastra sa straluceasca si mai tare! Sa dobandim o iubire si o intelegere si mai mare. Ajungem in miezul miezului acelei energii. Iar prin eliberarea ei, intra o imensa cunoastere a ei, o iubire nemarginita pentru sine, pentru tot ceea ce suntem noi cu adevarat.

Iar aceasta iubire incepe sa se reverse, incepe sa curga neconditionat in afara noastra. Nu mai depinde de persoana de langa noi, nu mai depinde de ce se petrece in jurul noastru. Pur si simplu este!

Acum noi realizam ca sutem si am fost tot timpul completi in noi insine si ca nu avem nevoie de cineva care sa ne implineasca. Noi suntem magnifici prin natura noastra. Sigur, exi         sta dorinta de a impartasi minunatia experientei cu o alta persoana, dar nu mai trebuie sa fie limitat la unele concepte vechi de cum ar trebui sa fie.
Este pur si simplu dorinta de a fi liber, de a exprima iubirea si pasiunea vietii cu cineva, dar fara atasemente, fara legaturi dureroase, fara suferinta.

Acum noi intelegem ca totul este in noi, la cel mai adanc nivel. Chiar daca ceva nu ne convine la cealalta peroana, putem sa-i enoram alegerile in plina iubire si compasiune si in acelasi timp sa ne onoram pe noi, mai ales pe noi.

Vorbesc despre dorinta sufletului de a fi liber, de a experimenta iubirea neconditionata, compasiunea totala, fara mila (pentru ca nu mai are sens), fara atasament, ci doar de a fi cu cineva numai in si din iubire si respect. De a impulsiona cealalta persoana, celalalt inger divin uman sa zboare! Si de a-i respecta alegerea de a sta linistit in alte momente, poate chiar singur. Toate impletite cu iubirea de sine, de a ne onora pe noi in primul rand si de a nu face compromisuri in nici un fel, de a ne da noua libertatea totala, sa ne exprimam sufletul exact asa cum doreste el.

Aceasta este o relatie in Noua Energie, noua cale de a face totul, noua relatie cu noi, cu sinele noastru, cu persoana iubita, cu toti din jurul nostru. In iubire neconditionata, compasiune si libertate totala.
 
Namaste!!!

 

bogdan

 

 

 

Inapoi la Intrebarea de azi..... click aici