Shaumbra Constanta - Navodari
Bine ati venit in NOUA ENERGIE. Bine ati venit in SHAUMBRA.
Informatii utile
De ce este asa de dificil de a merge pe acest drum
De ce este asa de dificil de a merge pe acest drum profund al Sinelui nostru?
Raspuns: Pentru ca este cu tine insuti si in final tu te tii singur de mana. Si pentru ca nu stim cum este asta. Nu stim inca sa ne tinem singuri de mana si sa ne spunem cu incredere ca totul este perfect asa cum este. Totul este potrivit pentru noi si conform interiorului nostru. De aceea de-a lungul vietilor noastre ne-a placut sa ne ragasim in altii si prin altii. Sa ii prindem si sa ne atasam de ei. Este mai usor asa dar in acelasi timp, o energie puternica se dezvolta, o energie ancestrala adanca: frica de singuratate.
Avem nevoie sa ne legam energiile noastre cu ale altui uman sau cu alti umani uneori. Si ii tinem strans de frica sa nu-i pierdem. Va zic si imi zic din proprie experienta ca este din acea frica mentionata mai sus. Cum sa ramanem singuri cu noi? Daca nu am mai avea familie, iubit, catel, pisica, prieten imaginar s.a.m.d., cu ce am ramane? Cu noi? Ne place de noi? Mmm…nu chiar. Ne plictisim si doar nu o sa ne uitam toata ziua la filme si sa citim carti. NE putem distrage dar in final ramane afirmatia ca nu ne place sa ramanem singuri pentru ca nu stim ce sa facem cu noi insine. Nu stim sa ne tratam. Nu stim sa ne atingem, sa ne oferim iubire si lumina. Ei, ce e aia? Sa ne oferim lumina si iubire! Dar nu exista asa ceva! Oh ba da. Si Eu am inceput sa fac asta. Si am inceput sa simt ca iubirea fata de mine insumi, fata de corpul pe care Eu mi l-am ales, ca incepe sa se dezvolte si este fragil ca un copil. Are 1 luna:). Necesita atentie sporita. Necesit atentie multa pentru ca m-am privat de iubire si m-am expus voit energiei atasamentului.
Cate lucuri nu fac oamenii cu frica in spate ca si catalizator. Poate este potrivit uneori. Poate este potrivit sa dam drumul acestei frici care nu a facut de a-lungul vietilor noastre decat sa deterioreze si sa isi astearna tentaculele pe obiectul iubirii noastre. Poate este timpul ca aceasta frica sa plece ca iubirea adevarata, curata, cea care ofera libertate, sa inceapa sa vada lumina zilei putin cate putin. Si apoi sa avem grija de ea pentru ca altfel iubirea plina de atasament, cea care stranguleaza sa nu-i ia locul si sa stranguleze creatiile noastre minunate. Necesita putina munca. Sunt convinsa:). Dar ea exista si e acolo pentru a fi descoperita de catre toti umanii.
Noi suntem fiinte de lumina. Noi suntem esenta din iubirea Spiritului si noi suntem capabili de toate acestea, desi ne-am afundat in energia grea a Pamantului pentru a lasa ca toate acestea sa izvorasca puternic si adevarat din noi inca o data, mai stralucitor decat oricand in istoria Sinelui nostru Divin.
Toate sunt aici sa ne serveasca. Tine numai de noi ce alegem. Drumul batatorit de marea masa sau drumul cu iarba care ne ajunge pana peste cap. Atentie. Al doilea drum este cu vizibilitate redusa dar cu surprize divine la mijloc. Ah, si inca un atentie:))…atentie, drum in curs de constructie, putini umani merg pe aici dar ei va zic voua ca aici este paradisul pierdut, si tot ei va vor tine de mana daca voi alegeti. Nu sunteti niciodata singuri:).
Asadar, frica de singuratate naste tentaculele atasamentelor, deci a sugrumului iubirii. Nu are cum sa fie usor sa dam drumul la aceasta frica. Nici nu trebuie:). Nici nu are cum. Dar ce o sa facem? Sa continuam sa ne distrugem creatiile frumoase, povestile de iubire, povestile noi de prietenie? Eu vreau celalat drum chiar daca nu stiu cu mintea ce se va intampla, chiar daca mintea mea nu concepe iubire neconditionata, onorare totala, compasiune si libertate. Chiar daca mintea si identitatea mea cunoaste doar hranire, tentacule:) si control. Oh, mai ales control. Dragul de el. Fara el cum ar mai exista viata? Cum am mai construi noi? Uite asa bine. Se pare ca le lasam doar sa fie, doar sa vina de la sine, aduse de noi insine si de energiile din noi. Hmm…dubios:) dar foarte adevarat.
De ce este greu de a merge pe acest drum? In primul rand pentru ca noi nu constientizam si nu vrem sa credem ca suntem si Divini. Nu numai umani ci si Divini. Si ca acum este timpul sa recunoastem acea parte din noi cu adevarat si sa o respiram inauntru nostru.
Pentru ca necesita confruntarea totala cu noi sine si toate aspectele noastre sau mai in limbaj nespecializat:), cu toate suferintele noastre, lispurile, frustrarile, dezechilibrele noastre. Cu alte cuvinte necesita o confrutnare directa si nemijlocita cu intunericul din noi. Hmm. Neplacut dar cata iubire este aici. Cata eliberare se prevede. Cata itegrare la orizont. Ce lumina:) totala. Si nimeni nu o poate face pentru noi. S-au scris niste manuale de instructiuni:), sunt umani care sunt acolo [entru noi sa ne arate directia si sa lumineze calea, ca sa nu mai spun de ingeri si entitati de lumina care sunt acolo pentru noi din iubire si ne ingrijesc la orice pas. Avem toate acestea la picioare pe acest drum, dar daca noi nu pasim, daca noi nu vrem, atunci luminile se sting si nimeni nu mai aplauda pe margine reusitele noastre. Pentr ca reusitele umane, proiectele profesionale de succes:) nu intereseaza fiintele de lumina, nu sunt de domeniul interesului pentru spiritul nostru. Toate sunt asternute pentru noi dar daca noi nu vrem totul se opreste, totul este sistat si Totul asteapta o noua viata sa venim sa incercam din nou. Sau credeai ca esti aici ca sa te angajezi undeva, sa castigi bani multi, sa ai copii si sa devii bunic/a si sa mori si gata? te asteapta raiul sau iadul sau…nimicul :)), vidul. Hmmm. Mare iluzie. Ce interesant:).
Toate ne asteapta pe noi sa spunem Da Vietii! Sa spunem Da vrem sa ne trezim din somnul adanc in care noi singuri ne-am bagat pentru experienta sufletului nostru. Sa spunem Da eu sunt fiinta din iubire si lumina pentru ca eu asta aleg. Si ceea ce aleg este creatia mea, si ce este creatia mea este intreaga mea realitate, si ce este realitate este tot ceea ce eu imi creez mie si nimeni altcineva nu estre responsabil pentru acestea oricat de mult as vrea uneori.
Si este perfect. Mai cadem pe drum. Ne mai scuturam penele:). Ne mai afundam in cate-o mlastina doua. Mai asteptam destinul sa ne ia pe aripile lui salvatoare. Este perfect si asa.
Este greu pentru ca eu daca vreau sa devin suverana, sa ma sustin singura, sa curga din mine iubirea ca de la cea mai mare cascada din lumile existente, daca eu vreau acestea atunci trebuie sa incep sa ma tin singura de mana, sa ma mai mangai si singura, sa ma mai iubesc si singura, sa imi privesc proria frumusete in ochi si sa mi-o accept cu seninatate si sa las modestiile la o parte:). Daca vreau toate acestea va trebui sa imi accept intunericul din mine si sa cred in mine, sa imi construiesc increderea in mine de la 0 pornind.
Recunosc ca toate sunt deja aici pentru mine. Trebuie doar sa imi deschid ochii!
Increderea este aici in mine. Iubirea este aici. Compasiunea este aici. Lumina este pretutindeni si Divinitatea mea ma asteapta sa o iau de mana sa o invit la dans.
Namaste!
Cosmina
Preluat de pe shaumbralove.blog.com